Vreau doar sa le enumar si eventual, cu ajutorul cititorilor, sa le si categorisesc.
Momentan prima si principala activitate care implica lucrul direct cu beneficiarii, adica cu copiii sunt activitatile saptamanale desfasurate in cadrul spitalului de copii "Sf Maria", in fiecare marti si joi .....in perioada 1 iulie 2010 - 30 iunie 2011.
Aici, in cea mai mare parte a lor (a activitatilor), misiunea este simpla: sa aducem un zambet pe fetele celor mici, sa ii facem sa se simta bine, inclusi in societatea in care, probabil nu au avut ocazia sa intre, avand in vedere mediile sociale din care provin. Interactiunea cu voluntarii care, zic eu, au deja o experienta de viata si o alta viziune cu privire la ceea ce semnifica ea si asta pentru ca fiecare mediu social include povestea si istoria lui...
"A hospital full of opportunities" - asa se numeste proiectul. Un spital plin de oportunitati... Oportunitatea lor, sansa lor este sa fie in doua locuri deodata:
- primul, mediul medical roman, plin de lipsuri si posibilitati de "tratare" altfel decat cea fizica, pentru ca...in momentul in care suferi, fizic, ai nevoie de sustinere sau o tarie emotionala, ai nevoie de ceva care sa te faca sa ridici capul, din cand in cand si sa privesti cu optimism inainte. Nu spun ca odata cu noi a inceput lumea, dar o astfel de actiune saptamanala are menirea si de ce nu, are puterea de a-ti insufla starea de care ai nevoie. Poate uneori este vorba de plictiseala, sau lipsa unei companii deschise...
- al doilea, mediul social. Nu suntem in masura sa punem la dispozitie cele mai sofisticate materii prime sau obiecte sub forma de daruri, care sa ii imbuneze, ci..le oferim ocazia de a petrece o perioada a timpul in compania unor omuleti carora le pasa si vor sa fie alaturi de oameni. Faptul ca unii sunt studenti, masteranzi sau absolventi de stidii superioare, le poate oferi o alta perspectiva asupra lucrurilor, prin simplul fapt ca au un bagaj de cunostinte, inaccesibil lor, pana in acel moment.
Jocurile care se fac, desenele, convorbirile... pur si simplu interactiunea, socializarea cu voluntarii, ii fac pe copii sa se auto-oblige in a cunoaste noutatea, diveristate si caile de relationare, comunicare, cai pe care poate nu au avut posibilitatea sa le descopere.
Invatarea prin invatare este diferita de invatarea prin joaca si mult mai eficienta. Jocul sta la baza dezvoltarii umane, dar cine sa inteleaga asta? Jocul iti da posibilitatea de a te face cunoscut inconstient, te face sa te simti liber si deschis la provocari; jocul este puntea catre cunoasterea necunoscutului! Oare cati dintre noi mai suntem capabili sa ne jucam? Eu recunosc ca uneori mi-e greu sa ma joc si chiar consider, unele "interventii", stupide si copilaresti si asta pentru ca nu sunt suficient de deschis pentru a ma acceepta si dezvolta prin joc (dar fac eforturi :P ).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu