Lumea din spatele usilor de otel

Odata inceput proiectul din cadrul Penitenciarului de Maxima Siguranta, Iasi, a inceput si o noua era in sfera activitatilor bethaniste, prin prisma faptului ca aceasta interventie, este prima de acest fel, pentru noi. Pana acum am lucrat cu copii, cu familii defavorizate, chiar si cu batrani, dar niciodata nu am lucrat cu detinutii!

La prima interactiune cu gandul ca...vom patrunde intrun alt mediu, decat cel obisnuit, vom da ochii cu oameni care au facut niste prostii atat de mari, astfel incat singura cale era sa ajunga...la "racoare", ne-a facut sa simtim ceva aparte, ne-a facut sa ne simtim oarecum nelinistiti si in nesiguranta. Pe mine personal m-a facut sa ma gandesc la tot ce e mai rau, la ce mi s-ar putea intampla, ma gandeam la faptul ca acei omuleti ar fi foarte diferiti de noi, devreme ce au ajuns unde au ajuns, ca ar fi...asa cum ii vedeam in filme, adica agresivi, fara respect si fara scrupule!

Prima zi:
Cei trei muschetari, reprezentanti ai Fundatiei Bethany, in persoana mea si a doua colege de proiect, ne-am prezentat la portile imense si albastre ale Penitenciarului si asteptam nerabdatori prima interactiune cu cei din spatele acestor porti...imense si albastre. Sunam sarguinciosi la portile inchisorii si dupa cateva minute de asteptare, se aude o voce groasa si apasata care spune: "Intrati!" Noi neavand ce face, ne supunem indicatiei acelei voci si...trecem primul prag, din cele 3 pe care aveam sa le urmam de fiecare data.

Acesta este...primul contact cu teritoriul celor privati de libertate! La prima vedere este afisat precum o portiune imensa de cladiri normale, precum cele din viata de zi cu zi, dar...in acele spatii de locuit traiesc cei care nu s-au impacat cu statutul de om liber. Ajungem la ultima poarta, care ne face introducerea cu taramul atat de greu accesat si totusi, foarte simplu, daca ai un scop bine stabilit. Inainte de a trece si de aceasta ultima bariera, vine un gardian si ma ia la pipait, de sus pana jos si ma tot intreaba daca nu am telefoane, stick-uti, cartele, apoi arunca o privire sfidatoare, catre toti cei care urmeaza sa paseasca pragul inchisorii.

In cele din urma, ajungem si in sala unde...timp de cateva luni aveam sa tinem cursurile cu cei 45 de omuleti, selectati initial. Sala este mica, cam 5/15 si inalta de vreo 5 m, cu un gemulet cocotat undeva in inaltul tavanuilui. Este neaerisita, prafuita cu un miros specific unui spatiu inchis si frecventat rar. Pe mijloc este o masa, cu 15-20 de scaune in jurul ei, pe un perete este asezata o biblioteca, in care sunt cateva brosuri informative, despre..."elementele" de sanatate, despre protectia impotriva HIV, despre..libertate, iar pe peretele din fundul salii este afisat un regulament de ordine interioara, pe o coala-ciocan!

Eram in asteptarea nazdravanilor nostri.
Venise si timpul sa ii intalnim. Fiecare se aseaza pe un scaun, cat mai departe de noi, iar din cand in cand aruncau cate o privire plina de neincredere si o oarecare suspiciune problematica, privind existenta relativa a unui demers aparent schismatic, venit din partea noastra! Timiditatea lor ascunsa, din privirile lor era precum un vanator, ce se ascundea, asteptand prada sa ii sara in capcana... Noi eram uimiti ca se comportau astfel, dar persoana de contact, din interiorul penitenciarului ne spunea ca ar trebui sa stam linistiti, pentru ca asa sunt ei la inceput, dar pe urma...isi vor da arama pe fata si...cam asa a fost! Noi eram vizitatori, iar ei erau in casuta lor, asa ca aveau toate motivele sa se comporte "ca acasa".

Incet-incet, timpul trecea, cursurile se perindau unul dupa altul, in nebuloasa lunilor, iar odata cu trecerea timpului, fiecare, dintre cei prezenti, era dornic de a-si spune poveste si de a-si "declara" nevinovatia..., incercand sa-si povesteasca propriul adevar. In privirile unora se citea dorinta de compasiune, dorinta de a fi bagati in seama si milogiti, iar in privirile altora citeam confuzie, regret si de ce nu..., lacrimi! E drept, odata ce o persoana a ajuns in spatele gratiilor, indiferent de motiv, suntem "configurati" sa ii judecam, sa ii condamnam si sa le punem o eticheta, pentru ca acei oameni sunt paria societatii, sunt nelegiuitii demni de privare de orice compasiune si...isi merita pedeapsa ce le-a fost data, dar pierdem din vedere faptul ca oricare dintre noi am putea ajunge acolo, printro clipa de neatentie, dintrun acces de furie sau chiar daca facem ceva, premeditat, nu ii acordam importanta cuvenita, spunand ca..."nu voi fi prins si oricum, ceea ce fac nu este atat de grav"!

Cei de acolo sunt ca si noi, doar ca au avut mai putin noroc si mai putina inspiratie! Poate ca isi merita soarta, dar...odata ajunsi acolo, de ce sa ii mai incunuam si noi cu acuze, cu comportamente discriminatorii si sa le punem eticheta de "scursura a societatii"? S-a intamplat sa faca ceva neacceptat de unanimitate si si-au primit pedeapsa! In anii de detentie vor reusi sa inteleaga ca a fost o greseala si ca ar fi bine sa fi invatat ceva din tot ceea ce s-a petrecut in viata lor.

Problema e ca, majoritatea ajunsi acolo, vor deveni mai rai decat in faza initiala si asta datorita comportamenului celor care "au grija" de ei, datorita "educatiei" care li se ofera si e normal ca "legea vechiului testament" sa fie aplicata: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte! Educatia se face cu vorba buna, nu cu batul.. Dar cine sa tina cont si de asta?

This is us! :)

Voiam sa incep prin a prezenta, pe larg, ceea ce facem noi aici, cine suntem, cu cine lucram si de ce lucram... Ar fi o prezentare cam laborioasa, asa ca voi incerca sa ma sustrag cu delicatete, fermecelor cuvintelor fara rost.

Fundatia Bethany este o organizatie ca oricare alta. Este o...institutie, o organizatie non-profit, care face, totusi, un profit, in randul aprecierilor beneficiarilor nostri: a cules aprecieri si recunostinta, incredere, valoare, respect, prin tot ceea ce facem! Dar, cum spuneam, este o organizatie ca oricare alta, pentru ca scopul nostru comun este de a reabilita trasaturile socio-umane si configuratia artistica a omului de rand.

De ani buni, avem o sectiune speciala, dedicata unor omuleti, la fel de speciali, care isi planifica dragostea, daruirea si...timpul, tocmai in scopul de a nu face uitata latura umana: voluntarii!

Ce este un voluntar?
Voluntarul este o persoana (binenteles), care urmareste sa isi ofere serviciile, in mod gratuit, cu scopul de a fi de folos umanitatii, prin interventii in randul populatiei defavorizate, a mediului, a culturii si artei, etc. Voluntarul face ceea ce face, din pura placere (la inceput, ca apoi se simte obligat, intrun fel sau altul), fara a primi ceva in schimb! Interesant, nu? Unde mai gasesti asa oameni, i ziua de azi? Si uite, ca totusi exista.

In marea lor majoritate, voluntarii cauta organizatiile din diferite motive:
- fie au nevoie de apreciere, din partea oamenilor,
- fie vor sa faca ceva bun si folositor, pentru a-si recastiga sau intari aprecierea personala,
- fie au timp liber si hotarasc ca cel mai bine ar fi este sa il daruiasca si sa il foloseasca, constructiv,
- fie au nevoie de adeverinte de practica, pentru facultate sau "cica ar da bine la CV";
- fie simt ca menirea lor, in aceasta lume, este de a-si modela existenta dupa un tipar creationist, de ordin celest;
- fie vor sa cunoasca oameni, din toate paturile sociale si sa isi faca noi prieteni;
- fie sa capete experiente in varii domenii de activitate.

Vad zilnic voluntari implicati in activitatile de voluntariat si citesc pe chipul lor o nerabdare, o dorinta de implicare, motivatie si multumire sufleteasca! Trebuie sa recunosc ca am vazut si voluntari, pentru care, voluntariatul, era un chin astronomic si asta numai pentru ca era obligati de a face un lucru sau altul. Obligati fiind de catre adeverinta aia de practica sau CV-ul care da bine, in fata angajatorilor! Mai multe nu spun, ptr ca nu vreau sa intru in polemici... E ca si cum ai manca ceva ce stii ca nu iti face placere, dar o faci pentru ca urmaresti ceva anume (mananci ptr ca nu vrei sa apri mofturos sau ptr ca te obliga mami si tati, ca de nu...nu mai primesti banuti sau masinute).

Placerea de a lucra cu astfel de oameni, pentru mine, personal, este...infinita si asta tocmai datorita faptului ca ei fac acest lucru din...PLACERE! Tin minte cand eram si eu ca ei... Neavand ce face acasa, nelucrand sau plictisindu-ma la facultate ori in fata calculatorului, dadeam fuguta pe la Bethany sa vad ce se mai intampla si daca rezistau fara mine. :D Aveam o pasiune de a ma sti acolo, facand ceva, pentru cineva! Simteam o satisfactie launtrica imensa! Am avut perioade in care eram trist, din varii motive, iar alinarea mi-o gaseam in...activitatile de voluntariat. Nu as gresi daca as afirma ca Bethany, penru mine, era a doua casa (sa nu se inteleaga ca as fi dormit la sediul fundatiei.. :P ). Oamenii aceia cu care lucram ii vedeam altfel decat pe restul; erau oameni speciali ptr ca faceau lcururi deosebite, iar visul meu este de a-mi infiinta o astfel de organizatie, pentru a oferi ceva, celor care au nevoie! Cum sa nu te simti multumit dupa ce ai ajutat pe cineva? Nu prea ai cum sa nu simti asta...

Desi Fundatia Bethany ofera servicii de asistenta sociala, consilieri psihologice, instruiri si altele, consider ca voluntarii au un mare aport in bunul mers al unei organizatii care se respecta! Practic, voluntarul este sufletul organizatiei, asa cum "Copiii sunt sufletul familiei!" - motto-ul nostru.

Vocea voluntarului

1.Descrie-te in cateva cuvinte.

Numele meu este Ivona Curca am 17 ani si sunt eleva in clasa a 11° la Colegiul National din Iasi.Fiind in zodia Berbec pot spune ca ma reprezinta cam toate caracteristicile acestei zodii.Sunt o fire energica si independenta dar totodata cu capul pe umeri. Încapatânata si intreprinzatoare, imi urmez propriul drum; chiar daca acesta se dovedeste a fi îndaratnic. Sunt plina de entuziasm pentru tot ce e nou, plina de idei si imi place sa iau initiativa trecand imediat la actiune.Sunt o persoana careia nu-i plac ocolisurile si ambiguitatile.Recunosc ca vreau si imi place sa conduc mereu.. Decid fara drept de apel iar multi spun ca sunt prea rationala. Vreau sa ma impun prin propriile fapte si consider ca acestea trebuie sa fie recunoscute de ceilalti, de aceea, uneori, par o aroganta si o intoleranta. Imi place sa traiesc sub presiune, cu pasiune,si iau viata ca pe o aventura ca si cand ar trai mereu ultima zi.Sunt impulsiva si orgolioasa din fire,obisnuita sa imi rezolv probleme singura,pastrandu-le pentru mine,”in mine”,fugind de ideea de a fi compatimita.Iubesc natura,inocenta copiilor,muzica si dansul desigur( a doua “viata” a mea). Vreau sa cred ca inteleg oamenii si ca ii pot face sa inteleaga, adorm privind luna plina, iubesc zgomotul si agitatia, visez mereu altceva si cred in ce simt.


2. De cand esti voluntar in cadrul Fundatiei Bethany?

Sunt destul de noua ca voluntara,fiind membru din luna iunie a acestui an.


3. Ce te-a determinat sa te inscrii ca voluntar?

De ceva vreme am vrut sa ma implic in voluntariat,dar din cauza timpului nu am reusit sa fac asta,impartita fiind intre scoala si sala de antrenament,competitii,cantonamente etc.Dar anul acesta,datorita si unor motive personale, am simtit ca trebuie sa fac ceva,sa ajut,sa imi regasesc linistea sufleteasca prin lucrul cu cei aflati in momente dificile,oameni defavorizati.De asemenea vad implicarea mea in voluntariat ca o dezvoltare personala si de ce nu,pe viitor,profesionala.


4. Ce reprezinta voluntariatul pentru tine?

Pentru mine voluntariatul reprezinta o modalitate de socializare,de intelegere a oamenilor cat si a lucrurilor pe care nu mi le puteam explica din carti sau din spusele altora.Mai pe scurt,o usa deschisa spre ceea ce inseamna a fii OM.


5. Care au fost activitatile in care te-ai implicat?

Pana in momentul de fata m-am implicat in diferite proiecte cum ar fi cel in parteneriat cu centrul medical ICAR,fundatia Hecuba,Penitenciarul Iasi.Ca si activitati pot preciza cele de socializare cu beneficiarii,Clubul Copiilor,Clubul Voluntarilor,Forum etc.




6. In ce activitati ti-ai dori sa te implici?

In activitatile care presupun socializarea cu copiii in special,dar si cu batranii.Defapt sunt deschisa catre orice fel de activitate,atat timp cat aceasta simt eu ca ma dezvolta ca persoana,ma invata ceva si in urma careia pot spune “Sunt multumita de ceea ce am realizat.”


7. Cum ai descrie relatia ta cu membrii Bethany?

Cu membrii Bethany am o relatie frumoasa de prietenie,desi nu pot sa spun ca ne cunoastem de foarte mult timp.In schimb,pot spune ca ma simt integrata in grup si mai ales in cel de voluntari pe care il consider o noua familie.


8. Crezi ca voluntarii dispun de beneficii de pe urma voluntariatului?

Beneficii sunt cu siguranta.Crearea unor noi prieteni,legaturi,dezvoltarea ta ca persoana,maturizarea si pregatirea proprie pentru viata.


9. Ce inseamna voluntariatul pentru romani? Cum crezi ca este vazut in Romania?

Din pacate,in Romania majoritatea oamenilor inteleg gresit notiunea de voluntariat.Multi o fac pentru ca sunt “obligati” de facultate/liceu contrazicand astfel adevaratul sens al voluntariatul-actiune benevola.Sper ca in timp,lumea va realiza ca doar facand un bine cuiva,acest bine se poate intoarce si ca doar daca luptam pentru alti,ajutam pe cei aflati in nevoie,ne vom putea numi cu adevarat oameni.


10. Pe cine ti-ai dori sa vezi implicandu-se in activitati de voluntariat?

Pe toti romanii!!!!Nu doar pe cineva anume...ci cat mai multa lume dispusa sa ajute.


11. Descrie in cateva cuvinte echipa Bethany.

Beneficent,Expert-exemplary,Trustworthy,Helpful,Active,Notorious,Yearly


12. Cuvant de incheiere.

Bravo celor care au ales sa se implice in acte de voluntariat si sper ca, impreuna sa reusim sa aducem zambete pe chipurile oamenilor.