De ce iubirea?

"...invata sa iubesti!" ...ce inseamna asta? Ai sa zici ca toti stim ce este iubirea, toti stim sa iubim si stim cu ce se mananca asta. Oare asa sa fie? Chiar nu ne scapa nimic? N-as fi asa sigur de asta;timpul ne invata sa fim ceea ce suntem, timpul ne invata sa privim in urma si sa invatam din greseli, care, acum, sunt doar simple amintiri, timpul este acela care ne da o palma peste ceafa, incercand sa ne aduca realitatea in fata!

De ce am pus titlul acesta, blogului? Nu l-am pus din lipsa de idei, nici din lipsa de realism, ci l-am pus tocmai pentru ca acesta este profilul fiintei umane si anume de a simti, de a avea feeling-uri pentru cei din jurul nostru, indiferent daca acestia sunt cei din familia noastra, prietenii, colegii sau cineva care ne asteapta zilnic in colt de strada, fara, ca noi, macar sa-l bagam in seama si sa-i dam un minim de atentie. A iubi inseamna a-ti demonstra capacitatea de a vedea lucrurile marunte in fiecare dintre cei din jur. Nu poti iubi un copac, dar ii poti admira maretia; nu poti iubi cerul senin, de-un albastru pur care iti da impresia ca undeva acolo sus se afla divinitatea, dar il poti admira, ii poti deduce splendoarea, iluzia, misterul care il cuprinde. Acceptand lucrurile marunte se poate sa primesti mai mult decat speri sau decat ai visat vreodata ca poti primi...gratis! Un zambet din partea persoanei iubite, atunci cand iti vede chipul pentru inca o zi, o lacrima de bucurie, in fata unei reusite, un... shiver patrunzator cand te ia de mana, cand te strange in brate, cand te saruta!

Nu toti au parte de asa ceva! Sunt persoane care si-ar dori sa aiba parte de acele sentimente, care pentru unii dintre noi sunt doar...simple banalitati, sa simta ce simtim si noi, sa se simta parte integranta a societatii, fara sa simta opresiunea, "scandarile" impotriva neputintei, dizabilitatii de care are parte! Sunt persoane care si-ar dori asa cum suntem noi sau cum avem impresia ca suntem noi si anume...normali, sanatosi din toate puncetele de vedere: fizic, psihic, motor. Si aici nu ma refer doar la acele persoane care sufera de anumite dizabilitati, ci si la cei orfani, cei saraci, care nu-si permit prea multe, decat sa viseze ca intro buna zi vor face si ei parte din lumea buna. Ghici ce? Ei chiar fac parte din lumea noastra, chiar daca noi nu ii prea avem la inimia, chiar daca nu ii acceptam din toata fiinta noastra, dar ne prefacem ca totul e bine si le aruncam un zambet mascat de compasiune si de falsa prietenie! Ei, pentru noi, nu sunt decat simple...jaloane pe care le evitam la primul contact mai serios. Firea umana se autoproclama ca fiind simtita, adica, vorbeam de acele feeling-uri, suntem damnati sa: uram, dispretuim, ironizam, desconsideram, judecam, apreciem, daruim, etc. Toate astea sunt...reactii obisnuite, invatate pe parcursul inaintarii in varsta...

Fiecare dintre noi meritam cel putin cate o sansa, indiferent ca e vorba de mine, de tine, cel care citesti aceste randuri sau de acela care ar vrea sa le citeasca (sau sa citeasca, in general, dar nu poate sau nu stie cum). Asa ca, invata sa iubesti, indiferent de ce ai in fata: om bun-om rau, om bogat-om sarac, om sanatos-om mai putin sanatos...
Ce ne face sa fim mai buni? Puterea de a privi in ochi persoana din fata noastra! Astfel ii vom intelege durerea, suferinta, deznadejdea, singuratatea si sa ii putem fi alaturi indiferent de starea emotionala; si cei mai putin norocosi merita o sansa. NOI putem fi sansa lor!!!

Romania..., un colt de rai, uitat de Dumnezeu!

11 octombrie 2009! ...o zi frumoasa, o zi insorita, calduroasa, prietenoasa chiar, numai buna pentru calatorii, o zi deschisa unor noi aventuri prin eterna si fascinanta Romanie! Dupa o zi plina, in care Caravana a poposit in Iasi, pentru a-si desfasura activitatea de amenajare a unui spatiu pentru copiii care sufera de diferite deficiente, alaturi sau mai bine zis, cu ajutorul voluntarilor veniti din Bacau si a voluntarilor nostri (voluntari ai Fundatiei Bethany, Iasi), caravana si-a luat "zborul spre un alt colt al Romaniei, spre coltul nord-vestic si anume, spre...Satu-Mare!

Drumul sau...traseul Iasi - Satu-mare a inceput dimineata la orele 9.00, prin judetele Iasi-Neamt-Suceava-Maramures-Satu Mare, un drum de aproape 12 ore de mers cu microbuzul caravanei, prin mirificele forme de relief, peisajul montan, oferit de splendoarea Carpatilor, padurile tomnatice, covorul de frunze ruginii, asezat fara nesimtire pe soselele romanesti uitate de vremuri si de lipsa de interes a mai marilor boieri care ne guverneaza fara talent, fara daruire si fara respect, respect, in primul rand fata de ei insisi, fata de natura, fata de societatea scufundata in...naduful ideilor pro-socialiste democrate! Romania este o tara frumoasa, cu potential turistic, dar...sa lasam comentariile futuriste, fara rost, cu privire la o posibila dezvoltare!

Furati de mirajul peisajului prin care trecusem, prin muntii presarati cu serpentine, in drumul spre actiunea de voluntariat, de la Satu-Mare, timpul trecea si intrun final, cand mai aveam doar cativa zeci de kilometri pana la destinatie, masina ia o vacanta binemeritata, dupa aproape 600 de km neintrupti (asta inseamna fara popas de mancare; doar unul in care ne facusem plinul si...cam atat :D ), asta undeva in apropierea unei micute localitati din judetul Satu-Mare si anume in Seini. Ne invartim care mai de care pe langa masina, incercand sa-i dam de capat, fara folos, evident (multi prezenti si toti nepriceputi :)) ), dupa aproape o ora si jumatate de primit info prin telefon despre posibila "boala" a masinii, diagnosticul este inca neclar, dar reusim cu chiu cu vai sa repornim la drum. Intrun final ajungem si in Satu-Mare, la vila in care era cazati, flamanzi, obositi, asteptand ziua urmatoare.

12 octombrie 2009 ...intamplarea face ca activitatea de voluntariat de la Satu-Mare sa coincida cu ziua de nastere a..."cuiva" :P (nu spun a cui).
Dimineata, la orele 11.00 este programata conferinta de presa, la sediul organizatiei Caritas, Satu-Mare, unde ne intalnim cu ceilalti 4 voluntari satmareni, desemnati sa preia stafeta de la noi si sa continuie spre Oradea. Timp de jumatate de ora, cel mult 40 de minute, atat a durat activitatea noastra, a voluntarilor ieseni, la Sectia de Pediatrie a Spitalului din localitate, in care a fost amanejat un spatiu desemnat sa promoveze actiunea "Un pas spre lumea basmelor". Au fost prezenti 2 clowni, din randul voluntarilor de acolo, care au animat atmosfera, am desfasurat diferite joculete si..cam atat! A fost placut sa fim intampinati cu zambetele copiilor internati in acel spital, dar nu pot sa nu-mi ascund dezamagirea "provocata" de simplitatea activitatii organizate; numai traseul, pe care l-am strabatut in 12 ore, a fost de 10 ori mai lung, temporal, decat activitatea in sine! Sincer, ma asteptam la mai mult, in ceea ce priveste organizarea Caravanei, organizarea activitatilor ficarui centru de voluntariat desemnat si aici ma refer strict la Satu-Mare, pentru ca in celelalte localitati nu am fost prezent si prin urmare nu-mi permit sa comentez.

Se vorbea atat de mult limba maghiara incat aveai impresia ca cei de acolo te vorbesc pe la spate, iar noi, evident ca nu intelegeam nimic din ce spun, iar lucrul acesta ne facea sa ne simtim putin stingheri si ne-la locul nostru; poate si o oarecare lipsa de respect la adresa noastra, dar sa zicem ca nu a fost ceva intentionat! :) Cu voluntarii de acolo nu prea am avut timp sa stam la discutii, pentru ca timpul nu ne permitea, in acele momente, ei grabindu-se spre urmatoarea locatie, Oradea. Cu toatea astea, am avut timp sa iesim in oras la o pizza si sa schimbam cateva impresii, unii despre altii...

Cam atat despre activitatea Caravanei, in Satu-Mare... Pe scurt, a fost o experienta in proportie de 51% placuta, noua, am cunoscut lume noua si diferita, nu mult diferita, dar...diferita, prin specificul zonei, accentul comic, oras nu prea mare si nici prea prietenos, natura modernismului, care lipseste, un oras foarte linistit si aproape pustiu si o limba "materna" straina, intalnita la tot pasul:D

Caravana "Urmeaza Voluntarii!!!"

2 – 21 octombrie 2009

Cluj-Napoca – Sibiu – Braşov – Constanţa – Bacău – Iaşi – Satu Mare - Oradea – Simeria – Reşiţa – Vlădeşti – Slatina – Craiova – Bucureşti

Pro Vobis - Centrul Naţional de Voluntariat în parteneriat cu Reţeaua Naţională a Centrelor de Voluntariat lansează Caravana “Urmează Voluntarii!”

“Cand văd voluntari, îmi creşte inima! Respect şi iubesc voluntarii. Sper să fie din ce în ce mai numeroşi şi mai determinaţi să facă mult bine în jurul lor, sper, mai ales, să-şi poată convinge prietenii, semenii ce minunat sentiment ai când faci cuiva viaţa un pic mai uşoară, mai frumoasă!” declară Cristina Ţopescu, unul dintre Ambasadorii de suflet ai Caravanei.

CARAVANA “Urmează Voluntarii!” va demara în data de 2 octombrie la Cluj-Napoca şi va urma traseul Cluj -Napoca – Sibiu – Braşov – Constanţa – Bacău – Iaşi – Satu Mare – Oradea – Simeria – Reşiţa – Vlădeşti – Slatina – Craiova – Bucureşti, unind, prin intermediul voluntarilor care vor porni la drum din fiecare “staţie”, comunităţile din aceste locaţii şi inspirându-le la acţiune în beneficiul semenilor lor.
Centrele de Voluntariat din fiecare dintre aceste locaţii, împreună cu echipele de voluntari, vor fi actorii principali ai acţiunilor care îşi propun să demonstreze tuturor că rezolvarea problemelor şi înfrumuseţarea comunităţilor în care trăiesc sunt la îndemâna fiecăruia dintre noi.

CARAVANA este o iniţiativă de promovare a implicării în comunitate ca modalitate de a aborda problemele locale prin efortul comun al cetăţenilor. Sub îndemnul „Urmează voluntarii!” CARAVANA îşi propune să cheme la implicare oamenii din 14 comunităţi diferite şi să inspire o ţară întreagă să le urmeze exemplul. Timp de 3 saptămâni, urmele voluntarilor CARAVANEI vor trasa concentric pe harta României semnele entuziasmului şi dedicării lor, inspirând oamenii din comunităţile locale din întreaga ţară să fie ALTFEL, să renunţe la nepăsare şi să se implice după puterile fiecaruia, pentru a aduce o schimbare pozitivă în viaţa semenilor lor şi în a localităţii în care trăiesc.

CARAVANA “Urmează Voluntarii!” pe scurt:
Ø 14 localităţi din ţară
Ø 14 activităţi publice de voluntariat diferite
Ø 14 conferinţe de presă, în fiecare locaţie a CARAVANEI
Ø cel puţin 200 de voluntari implicaţi direct la nivel local
Ø cel puţin 10.000 de persoane informate cu privire la oportunităţile de voluntariat existente în comunitate
Ø peste 2000 de km parcurşi în decursul CARAVANEI

"Cred in ideea frumoasă a Voluntariatului, cred că trebuie să trezim acest spirit,al ajutorului, al sprijinului permanent, ca mod de a trăi alături de cei care au nevoie de suportul nostru. Peste ce poate face un guvern prin instituţiile sale, noi, fiecare prin puterile sale, putem face Voluntar câte ceva pentru cei mai trişti decât noi. Vom fi puternici fiecare, vom fi mai fericiţi, dacă cei de lângă noi vor simţi că nu sunt singuri la greu. De aceea sunt alături de toţi cei care susţin Caravana Urmează Voluntarii", mărturiseşte Ducu Bertzi, şi el Ambasador de suflet al Caravanei.

Caravana “Urmează voluntarii” este un proiect finanţat de către Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe şi Fundaţia C.S. Mott, fiind organizată de Pro Vobis – Centrul Naţional de Voluntariat în parteneriat cu Reţeaua Naţională a Centrelor de Voluntariat din România.
Parteneri media:
TVR 3, Radio România Cultural, Ziua, ŞtiriONG, BizCampus, Euractiv, Resurse Tineret.

Maine, 9 octombrie, de la orele 12.00, va avea loc conferinta de presa de lansare a evenimentului, ce va poposi, pentru o zi in Capitala Culturii, orasul nostru!

Cu aceasta ocazie, lansez si eu invitatia de a va alatura caravanei si de a...urma voluntarii!!! :) unde? vom vedea! :P

Jurnalul unui drum...

Ca fiecare drum...., fiecare calatorie incepe cu primul pas (sau cum ar spune un proverb chinezesc: "Calatoria de 1000 de mile incepe cu primul pas...")! ....si apoi nu destiantia e importanta, ci calatoria in sine, fiecare pas, mai mic sa mai mare, ne provoaca o anume stare de...descoperire a unui ilustru necunsocut, de descoperire a unui stadiu de contrast intre 2 lumi paralele si anume, lumea in care traiesc eu si lumea in care traiesti tu; aparent e acelasi lucru, pare a fi aceeasi lume, dar nu e chiar asa, in lumea mea eu ma cunosc pe MINE, in lumea ta, tu te cunosti pe TINE, iar calatorind impreuna ne putem cunoaste si ajuta unul pe celalalt!
Mi-ar face placere sa pornim impreuna in aceasta calatorie spre...o lume mai buna! Acea lume mai buna e creata de un zambet, construita de o lacrima si afisata de emotie...; e o lume in care poti intra si tu, ajutandu-ma atunci cand am nevoie, fiindu-mi alaturi, atunci cand toti au fugit de langa mine, oferindu-mi umarul tau, cand ma simt singur, in aceasta lume a mea! Mi-ar place sa te pot numi PRIETEN, un amic de nadejde, pe care sa pot conta, fie ca este zi sau noapte, o zi cu soare sau o zi ploioasa, un frate sau o sora mai mare, la care sa alerg in bratele-ti larg deschise, prieten, frate pe care...nu i-am avut niciodata!!! Mi-ar place sa fii copil, alaturi de mine, sa descoperim noi...taramuri fermecate, taramuri de basm cu printi si printese, taramuri in care sa pot sa ma simt "EU", taramuri...lipsite de prejudecatile si discriminarile celor din jur...
Mi-ar place sa fii alaturi de mine in aceasta calatorie numita viata, o calatorie, aparant fara de sfarsit, dar totusi, atat de scurta, o calatorie scaldata intro nebuloasa ucigatoare, fara zambetul tau, fara mangaierea ta, fara...bunatatea ta!
Nu conteaza destinatia; importanta e calatoria si pe cine intalnesc in drumul meu!

<<>>