"...invata sa iubesti!" ...ce inseamna asta? Ai sa zici ca toti stim ce este iubirea, toti stim sa iubim si stim cu ce se mananca asta. Oare asa sa fie? Chiar nu ne scapa nimic? N-as fi asa sigur de asta;timpul ne invata sa fim ceea ce suntem, timpul ne invata sa privim in urma si sa invatam din greseli, care, acum, sunt doar simple amintiri, timpul este acela care ne da o palma peste ceafa, incercand sa ne aduca realitatea in fata!
De ce am pus titlul acesta, blogului? Nu l-am pus din lipsa de idei, nici din lipsa de realism, ci l-am pus tocmai pentru ca acesta este profilul fiintei umane si anume de a simti, de a avea feeling-uri pentru cei din jurul nostru, indiferent daca acestia sunt cei din familia noastra, prietenii, colegii sau cineva care ne asteapta zilnic in colt de strada, fara, ca noi, macar sa-l bagam in seama si sa-i dam un minim de atentie. A iubi inseamna a-ti demonstra capacitatea de a vedea lucrurile marunte in fiecare dintre cei din jur. Nu poti iubi un copac, dar ii poti admira maretia; nu poti iubi cerul senin, de-un albastru pur care iti da impresia ca undeva acolo sus se afla divinitatea, dar il poti admira, ii poti deduce splendoarea, iluzia, misterul care il cuprinde. Acceptand lucrurile marunte se poate sa primesti mai mult decat speri sau decat ai visat vreodata ca poti primi...gratis! Un zambet din partea persoanei iubite, atunci cand iti vede chipul pentru inca o zi, o lacrima de bucurie, in fata unei reusite, un... shiver patrunzator cand te ia de mana, cand te strange in brate, cand te saruta!
Nu toti au parte de asa ceva! Sunt persoane care si-ar dori sa aiba parte de acele sentimente, care pentru unii dintre noi sunt doar...simple banalitati, sa simta ce simtim si noi, sa se simta parte integranta a societatii, fara sa simta opresiunea, "scandarile" impotriva neputintei, dizabilitatii de care are parte! Sunt persoane care si-ar dori asa cum suntem noi sau cum avem impresia ca suntem noi si anume...normali, sanatosi din toate puncetele de vedere: fizic, psihic, motor. Si aici nu ma refer doar la acele persoane care sufera de anumite dizabilitati, ci si la cei orfani, cei saraci, care nu-si permit prea multe, decat sa viseze ca intro buna zi vor face si ei parte din lumea buna. Ghici ce? Ei chiar fac parte din lumea noastra, chiar daca noi nu ii prea avem la inimia, chiar daca nu ii acceptam din toata fiinta noastra, dar ne prefacem ca totul e bine si le aruncam un zambet mascat de compasiune si de falsa prietenie! Ei, pentru noi, nu sunt decat simple...jaloane pe care le evitam la primul contact mai serios. Firea umana se autoproclama ca fiind simtita, adica, vorbeam de acele feeling-uri, suntem damnati sa: uram, dispretuim, ironizam, desconsideram, judecam, apreciem, daruim, etc. Toate astea sunt...reactii obisnuite, invatate pe parcursul inaintarii in varsta...
Fiecare dintre noi meritam cel putin cate o sansa, indiferent ca e vorba de mine, de tine, cel care citesti aceste randuri sau de acela care ar vrea sa le citeasca (sau sa citeasca, in general, dar nu poate sau nu stie cum). Asa ca, invata sa iubesti, indiferent de ce ai in fata: om bun-om rau, om bogat-om sarac, om sanatos-om mai putin sanatos...
Ce ne face sa fim mai buni? Puterea de a privi in ochi persoana din fata noastra! Astfel ii vom intelege durerea, suferinta, deznadejdea, singuratatea si sa ii putem fi alaturi indiferent de starea emotionala; si cei mai putin norocosi merita o sansa. NOI putem fi sansa lor!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu